Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art
Ajunsă la poarta momentului de cumpănă,
Asist cu nepăsare cum ea, seara, se zbate-n van
Să-mi prelungească dulcea oboseală
Şi să-ndepărteze râul din care doar noaptea,
Cu braţu-i alb şi rece, se ridică,
Spălându-mi fruntea cu o pânză de frunze fugite
Dintr-o pădure cu miezul prea fierbinte…
Un crâmpei de vânt se răsuceşte, umbre par să urce
Un deal de fum şi mă trezesc singură-n pădurea
Ce-şi împarte spaima şi umbra, blând şi abia şoptit…
din volumul Dinspre oglindă, Corina Victoria Sein, 2008